Cum ne joacă creierul feste și de ce mâncăm prea mult? Specialist: ‘Elementele absolutiste nu sunt bune/ Trebuie focus pe ‘acum”
sursa foto: istockphoto.com
Educaţia pentru nutriţie are efecte asupra calităţii vieţii, în funcţie de buna gestionare a emoţiei şi “controlul” în ce priveşte propria sănătate şi setarea mentală pentru schimbare, consideră psihoterapeutul Andreea Chirilă. În opinia sa, educaţia pentru nutriţie trebuie să includă şi dimensiunea emoţională, deoarece alimentaţia nu este doar un proces biologic, ci şi un act profund influenţat de stările noastre psihologice. Mâncatul emoţional sau excesiv este adesea o formă de autoreglare, acceptată social, spre deosebire de alte comportamente adictive care declanşează răspunsuri neuronale.
Specialista a explicat, pentru AGERPRES, că diferenţa esenţială dintre dependenţa de alimente hipercalorice şi alte tipuri de adicţii constă în acceptabilitatea socială a consumului de hrană în orice situaţie.
Totuşi, afirmă Andreea Chirilă, scopul final al ambelor comportamente este dorinţa de autoreglare emoţională. Prin urmare, este esenţial ca educaţia nutriţională să fie completată de educaţia emoţională, sprijinind conştientizarea şi gestionarea emoţiilor. De altfel, înţelegerea propriilor trăiri, identificarea declanşatorilor emoţionali ai alimentaţiei şi dezvoltarea unor mecanisme sănătoase de reglare emoţională sunt aspecte fundamentale ale unei relaţii echilibrate.
“Este important să abordăm altfel situaţia, în afara recomandărilor medicilor, tocmai pentru că sunt multe nereuşite şi pentru că există o diferenţă între alimentele pe care le mâncăm din perspectiva impactului pe care le au asupra noastră. Adică unele alimente parcurg acelaşi traseu neuronal ca şi stimulentele care sunt adictive, precum tutunul sau orice comportament care ne provoacă plăcere pe termen scurt şi care nu ni-l dorim să fim însoţiţi pe termen lung şi care poate deveni o formă de dependenţă”, a declarat psihoterapeutul Andreea Chirilă, care prin activitatea sa explorează legătura complexă dintre emoţii şi alimentaţie.
Conform acesteia, trebuie ca mai întâi să conştientizăm faptul că avem o problemă.
“În momentul în care vreau să schimb ceva trec printr-o serie de etape, în care mai întâi conştientizez că am o problemă, după care decid, planific, reacţionez, menţin schimbarea, pentru ca, în cele din urmă, să ajung să fi automatizat cumva destul de bine anumite tipuri de comportamente, astfel încât să îmi fie foarte simplu”, a explicat psihoterapeutul Andreea Chirilă.
Ea a dezvoltat şi un program de psihonutriţie în care a combinat educaţia nutriţională cu tehnici de conştientizare emoţională pentru a rezolva problema mâncatului emoţional.
“Important nu este să mâncăm fără emoţie, ci să putem la un moment dat să savurăm ceea ce mâncăm. Chiar şi viaţa noastră psihică se reflectă în modul în care mâncăm. Vin foarte des oameni în cabinet care zic ‘nu am timp să mănânc în timpul zilei, am un program extrem de haotic, ajung seara să mănânc foarte mult’. Asta înseamnă că viaţa noastră este foarte haotică în momentele acelea şi că sunt, poate, pe ‘luptă sau fugi’, fapt care se observă şi din modul în care mâncăm”, afirmă Andreea Chirilă.
Invitaţia psihoterapeutului este să ne luăm o pauză şi să observăm cum mâncăm, întrucât acest fapt aduce foarte multă informaţie despre modul în care trăim.
“Sunt pacienţi care îmi spun că au ajuns la epuizare şi au doar dorinţa de a sta undeva la căldură şi de a mânca chestii cremoase şi foarte grase. Asta înseamnă că ei chiar au ajuns la epuizare şi au nevoie de o pauză foarte lungă. Ideal ar fi să navigăm prin aceste stări. E normal să fim o perioadă pe ‘luptă sau fugă’, e normal ca după o perioadă mai lungă de ‘luptă sau fugă’ să ajung şi la această epuizare, dar trebuie să mă reîntorc din această stare şi să reuşesc să savurez faptul că mănânc. Iar dacă pot să aleg variantele şi mai nutritive şi mai sănătoase e minunat”, precizează Andreea Chirilă.
Întrebată despre impactul mâncatului emoţional, ea a răspuns că acesta vine ca un răspuns la disconfortul pe care îl simţim în acel moment.
“Primul lucru pe care îl învăţăm ca să alinăm vreun disconfort este în copilăria noastră, atunci când mama ne vede că plângem şi îşi spune ‘îi este foame copilului’ şi se asigură că remediază această problemă, deşi este posibil ca acel copil să plângă din cu totul alte motive: să simtă nevoia de a fi alinat, că vrea conectare. Dacă chestiunea asta se întâmplă în mod repetat, ulterior voi ajunge să asociez dorinţa mea de alinare cu faptul de a fi hrănit, de a mânca ceva bun ca să mă liniştesc”, explică Andreea Chirilă.
Conform acesteia, alimentaţia sănătoase şi educaţia emoţională ne arată faptul că mâncatul emoţional este adesea un mecanism de “coping” folosit pentru a înlocui alte forme mai sănătoase de gestionare a emoţiilor.
“Una dintre diferenţele privind efectul adictiv al alimentelor abundente caloric şi cel al altor substanţe care declanşează acelaşi răspuns neuronal este aceea că acţiunea de a mânca pe fond emoţional sau în mod excesiv este, practic, o dependenţă convenientă şi acceptată social, în orice situaţie. Pe de altă parte, efectul aşteptat al fiecăreia dintre aceste două tipuri de manifestări comportamentale este similar din dorinţa de anesteziere emoţională. De aceea, subliniez importanţa includerii educaţiei pentru emoţie, ca şi componentă de bază a cunoaşterii de sine, în relaţie cu educaţia pentru nutriţie”, a precizat psihoterapeutul.
În opinia sa, fiecare dintre noi are o relaţie unică cu mâncarea, însă înţelegerea emoţiilor din spate reprezintă cheia pentru schimbarea reală şi durabilă, astfel încât să nu revenim la vechile obiceiuri.
“Pentru unii mâncatul poate fi compulsiv, pentru alţii poate fi pur şi simplu dorinţa de a rezolva o lipsă de energie. În momentul în care consumăm ‘ceva bun’, de obicei alimente care abundă în zahăr, sare, făină albă, făinoase, grăsimi, prăjeli, este suprastimulat centrul de recompensare din creier care declanşează serotonină, dopamină şi plăcere, lucru care se întâmplă şi în cazul celorlalte stimulente, dar nu şi în cazul alimentelor integrale. De aceea, schimbarea comportamentului alimentar pe termen lung şi foarte lung este dificilă. Important este să încercăm să mâncăm sănătos, deşi mulţi dintre noi cedăm destul de uşor ispitelor pentru că obişnuinţa e mai dulce, ca să zic aşa. În creier gustul este procesat mai rapid decât ideea de sănătate”, a menţionat Andreea Chirilă.
Ea a adăugat că nu de puţine ori creierul ne joacă feste, mai ales dacă avem interdicţii.
“Asta e interesant, nu trebuie să îmi interzic pentru că dacă am interzis un lucru exact acolo ne va duce. Creierul nu percepe sintagma ‘nu’, ‘niciodată’, ‘întotdeauna’. Elementele absolutiste nu sunt bune pentru creier. Trebuie focus pe ‘acum’. Poate am să mănânc mai târziu o ciocolată întreagă, poate nu acum”, a conchis psihoterapeutul Andreea Chirilă.
About Post Author
